The Unbearable Lightness of Being (1988)

Am scris despre cartea lui Kundera (EN: The Unbearable Lightness of Being) cu maxim o luna in urma si v-am spus ca mi-a placut ENORM de mult. Mi-am spus ca as vrea sa vizionez filmul pentru a vedea daca-mi transmite aceleasi idei, aceleasi trairi si aceleasi emotii ca si cartea. Va spun din start ca e diferit, dar mi s-a parut frumos. Am renuntat de ceva vreme a scrie despre filme sau despre carti ca prin ochii unui (presupus) critic, nu-s si nici nu voi fi vreodata. Sunt un om al emotiilor, scriu despre ceea ce mi se transmite si despre ceea ce simt. Sunt exagerat de empatica si atunci cand citesc o carte anume imi modific starea in ritmul ei, cand vad un film la fel (desi plang foarte greu). Am avut o perioada, demult, in care plangeam din orice, si asta fiindca intr-o zi mi s-a spus ca-s insensibila. Mi-am incercat sensibilitatea la alte niveluri, am vrut sa simt gustul lacrimilor si le-am simtit din plin, asa ca iarasi, intr-o zi, am spus iarasi stop. Probabil as fi plans, de cateva ori, citind cartea lui Kundera, Poate si la unele scene din film, insa nu au stirnit in cel nivel de emotie (desi, repet, cartea am adorat-o) pe care l-a starnit, de exemplu, La vita e bella. Cartea e la un nivel filosofic, sa-i spunem.