Amintiri din copilarie dupa Fantasya

 Leapsa de la puiu Swamp. 3 Amintiri… despre asta e vorba, trei amintiri dintre multele… greu de ales. Dar am sa incep si eu ca Swamp cu ce am ales de pe tavitza atunci cand mi s-a taiat motzul. La mine tavitza era plina si eu n-am putut sa ma rezum la un singur lucru… niciodata nu pot… obiectele alese au fost pieptanul si pixul . Daca era tastatura acolo cred ca aia era :)) . Pieptanul… ce pot sa zic… sunt o tipa care se uita in oglinda si nu pleaca niciodata din casa fara sa nu fie sigura ca arata asha cum ar trebui sa arate o printzesa… nu Vlad? Pixul… pey scriu…. acum la tastatura… da oricum scriu, invat, invat scriu…. ma mir ca nu mi-au pus ai mei un teu (o linie in forma de T folosita in legatura directa cu planseta sau la zgariat masiniile profilor ce ne calca pe coada)… Si acum 3 amintiri: 1 Prima diagonala la sol de pe vremea cand faceam gimanastica artistica la Steaua… imi amintesc perfect cum stateam pe salteaua de la sol si… faceam cu randul… cand mi-a venit randul, m-am blocat… n-am mai avut curaj cu toate ca stiam exact ce am de facut dar mi se parea foarte departe celalalt coltz al saltelei… pey chiar era pentru un copilas de 4-5 ani… 2 Unul din momentele in care aveam spectacol cu baletul la Teatrul National din Bucuresti la Sala Mare…. nu era primul, nu era ultimul dar era spectacolul in care am fost lebada… eram imbracata in alb din cap pana in picioare… si aveam parul strans intr-un coc plin de agrafe…pe vremea aceea nu aveam parul foarte lung… Si imi amintesc senzatia de implinire, bucurie, extaz pe care am trait-o in momentul in care mi-am terminat primul dans si s-au aprins luminile in sala si toata lumea aplauda… n-am sa uit niciodata… va jur ca toata munca din spatele  unui dans, fiecare picatura de sange varsata de degetele picioarelor din poante merita… e minunat sa vezi o sala intreaga cum te aplauda… uneori chiar si la scena deschisa, atunci cand in sala e intuneric bezna si auzi brusc cum lumea aplauda… e senzational, pe de alta parte intervine efortul si incercarea de a nu te relaxa pana la final… 3 Ne intoarcem la perioada cand mergeam la gradinitza… facand sport de performantza de mica nu eram tocmai persoana care manca… ca daca ma ingrasam…probleme la sala… cum nu vroiam probleme la sala, nu mancam niciodata foarte repede sau foarte mult, si in general nu-mi placea sa mananc… drept urmare eram la gradinitza… ora pranzului…. intotdeuna plecam dupa pranz la antremanete… nu rameam sa ma joc cu ceilalti copii sau sa dorm…. Aveam o ciorba in fatza, eu ciorba… nu prea, Stefan Dumitru (ii tzin minte numele pentru ca am fost colegi pana in clasa a 8 … e singurul baiat care in a 8 a ca sfat pentru liceu mi-a zis…nu te apuca de fumat… te bat cu mana mea… norok ca nu ne-am mai vazut de atunci …m-am mutat) … era genul de tip care manca repede si vroia sa se joace…. dar eu eram inca cu ciorba in fatza, iar felul 2 il primea toata lumea dupa ce toata lumea termina felul 1… drept urmare cum eu abia ma atingeam de nenorocita de ciorba… stefan (merci frate ca m-ai scapat de ea) s-a enervat a luat castronul si mi l-a pus in cap… a trebuit sa trec pe acasa inainte de antrenamente. Tare, Tare… si leapsa merge la zapacel, dadatroll si xeb
spacer