fading flowers plus leapsa despre my funeral song

1: 2 fotografii pe care le-am realizat & editat in vara & care par sa-mi prinda f bine (vizualiceshte) zilele astea: 2 . my funeral song. leapsa primita de la bogi. (scuip in san si sper sa nu fie de rau augur: ) ) oscilez intre a fi sadica - si a pregati o concentrare de forte malefice si mistice in afara si a fi masochista - si a-mi rezerva placerea taioasa a unui scenariu funerar clasic si, de ce nu, peste masura de patetic. probabil ca intra in discutie si tipul de moarte pe care mi-l doresc. as vrea o moarte ca in povestirile lui edgar allan poe (moartea-stingere, moartea-corporalizata, moartea plina de speranta/ recipient pt o durere extinsa, cronicizata). as vrea sa bantui:) ca un eidolon din aceeasi substanta cu ceata de noiembrie. si as alege ca soundtrack: - albumele planetary confinement(2005), unreleased (2003) sau lights out(2003) ale trupei antimatter. e simplu de inteles de ce. antimatter canta moartea aia care se prelungeste intr-.un soi de existenta fantomatica si vlaguita, de wraith nelinistit, de spectru, de melusine, de corpse bride raportandu-se in permanenta la o viata trecuta pe care n-o mai intelege. a sample aici. - piesele the lake si twilight de la antony & the johnsons. versurile lui poe (in the lake) si, in general, vocea de seraphita-seraphitos a lui antony descind din aceeasi zona a obsesiei unei morti literaturizabile:) am citit psyche a lui erwin rohde azi si, implicit, m-am gandit mult la moarte. la moartea pe care tindem s-o simplificam pana devine un subiect rizibil. (si cum ajungem, din automatism in automatism, la naivitati ridicole de tipul eu nu vreau sa mor). vreau sa mor pt o consecinta a unei nemuriri egocentrice ar fi marea singuratate si permanenta unei diacronii suparatoare. vreau sa mor pt ca uneori ma intreb si eu (ca nu stiu ce om hatru) daca exista viata inainte de moarte. dar vreau sa mor dupa prescriptia biblica (zilele omului sunt de 70 de ani…). mi-ar placea o descindere in infern fara sa fi murit (o transfigurare) pe model dantesc. dar (nu ma bateti pt cliseul pe care-l emit) cred ca am efectuat destule catabaze & anabaze in propriile infernuri si paradisuri artificiale sau psihologice :P. i've always wanted death to be hopeful:) leapsa merge mai departe la calin si jeni.p.s.: urasc sa ascult piesele astea noaptea, le folosesc ca factor de echilibru pt atunci cand tind sa devin prea colorata:) p.s. 2: sper sa nu fiu eleanor rigby, ci un om dupa care se poate plange… si daca nu, in acel moment(despre care - ecce, inocenta si instinctul de conservare- imi place sa cred ca e foarte departe…) muzica propusa prin te miri ce testament excentric va fi - cu siguranta!- un stimulent;))

No comments

Random Posts

3/random/post-list