excurs/crispare (cronica pictata a verii 2004)

puberty sucks/ titlul ilustratiei olga indopata cu eco, graphoman practicant, caut cititor model. rog seriozitate "cum iti dai seama cand intervine o fisura? cand fata pe care credeai ca o ai incepe sa crape ca o coaja de ou si dincolo de ea nu gasesti vase de sange si carne cruda, ci alta fata, mai vie, mai odihnita, mai frumoasa si fara farduri. cum iti dai seama daca asta, ce e acum, ce se desfasoara acum ca un film perfect, ca o banda fara hopuri, fara noduri si fara timp morti, e palpabil, sau daca este doar o imitatie veritabila si de cea mai buna calitate butaforica a that something of yours? we're acrobats looking for balance. mai tineti minte refrenul? si daca echilibrul asta pe o sarma nu face decat sa erodeze reflexele apriori de-a te cocota sus pe bloc ca sa pasesti pe o ata subtire care te leaga de ceva. stii ca acolo unde vrei sa ajungi e ceva bun pe care il construiesti pe drum. dar, la naiba, mai sunt scari de escaladat, si corpuri masive de ambitie si groaza si indarjire de strecurat prin urechile acului. si daca-ti rupi cliseele din cap, ca pe niste perfuzii care te tin legat de un pat in care tu si sanatatea ta sunteti in siguranta, nu ti se pare, brusc, totul impropriu? cum te imbraci, cum te porti, cum vorbesti, cum te vezi in cutia cosmarurilor in care sunt oamenii din jur, toti ceilalti care au esuat si au supravietuit, dar au esuat. nu vreau sa fiu o ratata. nu vreau sa fiu o ratata. si o sa las balta tot ce ar fi sa trag dupa mine, tot ce mi-ar incetini mersul. eu sunt singura creatura care ma mai poate surprinde." (eu, iulie 2007) dintr-o pornire blogomaniacala, ba mai mult, dintr-o adanca "nostalgie cu pui" care ma roade (rod?) pe dinauntru ma apuc sa dezvolt povestea cu "vara aia". si nostalgia asta are de fapt o natura ambigua, pt ca nu-i o nostalgie onesta, survenita pe linia unei declansari a mecanismului rememorarii cu prilejul nush carei madlene, ci e una care vine intr-un efort lucid detivat din sensul presimtirii unor afinitati care se stabilesc acum intre problemele subversive care ma torturau atunci si intentiile mele sadice de a-mi accepta vocatia de om mereu dezorientat ca pe o proba de autentificare si reautentificare. ma cer pe mine insami nostalgica, imi provoc starea ca sa ajung la confluentele pe care le banuiesc. ok, ok, e ceva posesiv, ba mai mult, ceva extrem de vanitos in a-mi asuma- pe deasupra acestei activitati total unapropriate acum, cand am atatea pe cap, -si exprimarea unei pretentii absurde si razgaiate ca "stai aici cu mine si prefa-te ca ma asculti". prefa-te ca participi. prefa-te ca e important "sa intelegi". desi nu e si nu depinzi in niciun fel de traumele inscrise pe harta emotionala a unei fete care imi purta hainele si numele. e important sa empatizezi, da? e important sa nu zici "ok, mai degraba ma uit la o telenovela sau sa citesc ceva literatura suicidal-orientated". e important sa fii etic. e important sa primesti o a n-spea pornuca si de la mine. devine apasator? devine incadrabil in folderul cu emo sucks? aici nu-s senzatii tari si nici situatii limita. nici macar la modul fake. in plus, nici tie nu-ti displac in totalitate comediile siropoase cu adolscenti (ma rog, asta nu cand esti intr-un mediu fastidios si snob si esti obligat sa vorbesti despre cum te da pe spate david lynch ), in plus, nici tie nu ti-s cacaturile astea suta la suta straine. en fin…sa purcedem (apropo, ce dezolanti sunt oamenii care-ti povestesc vrute si nevrute si care te absorb cumva in procesul asta cu vagi intentii devoratoare-de-lumea-din-jur si care strica tot cu o verificare fatica de tipul "te plictisesc?"). ce-ar fi esential de tinut minte e ca nutresc o profunda afectiune pt ceea ce in repetate randuri am calificat drept cea mai groaznica ipostaziere a mea- cea de atunci. da, eram plina de ura, da, eram gaunoasa, da, imi placea sa joc dublu, da, eram urata, da, eram grasa, da, eram patetica, da, nu existau motive pentru ca in mine sa se profileze sau intrevada germenii unei eventuale famme fatale, genul de care vrei, trebuie si e musai sa te indragostesti, da, eram kitsch, da, traiam cu false iluzii, DA, IMI PLACEA ENOOOORM CARTARESCU & ORBITORU LUI & POEMELE LUI & VOLUMUL TOTUL - despre care inca sunt de parere ca e superbun (all in upper case, ca asta e dintre chestiile rusinoase, irepetabile), si, da, eram madly inlove de un om cu multe valente malefice, iar pasiunea mea era in insasi esenta ei una maladiva.
spacer

No comments:

Post a Comment