Am dar nu folosesc

Cate lucruri in viata ne trebuie cu adevarat?  Purtand in ultima vreme (luni, adica) niste discutii cu mai multe persoane (evident, separat), am ajuns la aceeasi concluzie: intoarcerea la simplitate e una din cele mai bune solutii in viata, pentru a trai frumos si (cat se poate, fara interventii inoportune) fericit. Ca sa deschid intr-o forma amuzanta un subiect cat se poate de profund si serios, va voi reproduce cateva replici schimbate azi cu o prietena: Eu: Skype nu ai? Eu nu mai folosesc messenger fiindca imi face probleme si in primul rand nu reusesc sa pot conversatii audio-video cu ajutorul lui. Ea: Am, dar nu folosesc. E ca prezervativele de la mine din geanta, le am dar nu le folosesc. Si da, uneori multe chestii in viata se reduc la o replica atat de simpla, naturala a vietii cotidiene, dar si intr-atat de plina de alte intelesuri. Unii oameni isi cheltuie banii pe mici prostii. Nu spun ca nu fac asta, dar o fac moderat, in ideea ca desi mi le doresc, nu-mi trebuie. Atunci renunt la idee. Nu mi se pare un lucru grav, mi se pare grav cand ajunge sa fie o obsesie a colectionarilor (vezi documentare Discovery despre asa ceva). Alti oameni mananca mai mult decat le trebuie. Iarasi, nu-i problema mea, am si eu momente de exces in care stiu ca nu-mi mai trebuie dar e atat de buuuuuun. Ideea-i ca din punctul acesta de vedere e mai grav pentru sanatate si respect de sine daca se dezvolta un obicei. Deci trebuie tinut din frau. Acum, sa mai spun despre alcool? Ca devenit un obicei duce la alcoolism si ulterior la degradare umana, sociala, in familie si toate cele? Nu insist. Cea mai importanta categorie de vizat insa, din acest punct de vedere, mi se par avarii. La ei m-am gandit imediat ce am deviat, in capul meu, de la discutia cu prietena mea la ceea ce urmeaza. Am intalnit cativa oameni, la randul vietii, ori am citit despre ei, care efectiv cand au simtit gustul banului nu s-au mai oprit. Obtinuti prin metode mai mult sau mai putin ortodoxe, acestia i-au degradat atat de mult incat au vrut si mai mult, incat de multe ori au calcat pe cadavre, si-au neglijat familiile (de aici dramele copiilor de bani gata, stiti cu siguranta si voi multe povesti, puteti da chiar exemple), au distrus relatii, prietenii, au furat painea de la gura unora mult mai jos decat ei, etc. Nu insist, iarasi cu siguranta stiti la ce ma refer. Intrebarea mea insa vine: La ce le trebuie, Doamne Dumnezeule? Oare ei chiar folosesc tot ce au? Folosesc ei toata multitudinea aia de camere din imensitatile alea de casa si restul proprietatilor pe care le au? Folosesc ei toate masinile pe care le cumpara cu zeci ba chiar sute de mii de euro? Folosesc ei chiar toata mancarea aia cu care umplu doua frigidere intr-o saptamana desi-s 2-3 oameni in casa?
spacer