Aici şi acolo II

Pentru mine aceste întâlniri cu oamenii fac mai mult decât ar face o mie de vorbe, alungă stres, supărare sau nemulţumiri, mă fac să iau “vibe-ul”, cum îmi place mie să spun, să simt starea, sentimentul faţă de proiect de curatenie, cu echipament ted, din zonele respective, mă ajută enorm. Şi savurez fiecare moment, mă bucur de el şi îl trăiesc la intensitate maximă.
Tot în Timiş şi pe Valea Arieşului, oamenii ieşiseră la curăţenie, ministrul mediului a fost şi el prezent, arătându-şi susţinerea faţă de proiect. Multă bucurie în echipă că începem să fim vizibili :) .

E minunat să primesc e-mail-uri sau telefoane de la oameni care ne urmăresc, ne susţin, au încredere în mine şi colegii mei. Există şi e-mail-uri adresate mie în particular şi e totul tot mai înălţător :) . Mulţumesc, Andreea!

Weekend-ul trecut a fost pentru mine practic un trai pe un alt tărâm, deşi avea în el viaţa mea de zi cu zi! Mulţumită oamenilor minunaţi, am participat la un training de project management, care mi-a adus un cumul de informaţii extrem de necesare în contextul activităţilor actuale, mai multă claritate şi structurare în mintea mea. Totul datorită lui Codrin, un om incredibil, cu mare răbdare, multe cunoştinţe pe care le împarte cu dărnicie. Cu acest prilej, i-am cunoscut pe o parte dintre colegii din echipele locale.

Serile au fost magice datorită altor oameni minunati care au organizat un eveniment de nota 10 şi ne-au scos pe toţi în stradă. Nu credeam că pot fi atâţia oameni frumoşi în ţara asta. Artiştii şi-au prezentat fie creaţiile vestimentare, fie accesoriile unice, Iulian a adus o mică parte  şi a mai făcut câţiva paşi pentru viaţă pentru copiii care au nevoie.

Tot un must a fost şi punerea în practică a ideilor mele în materie de modă, realizate cu măiestrie de Andreea: fusta  a ieşit în lume şi a fost apreciată de toată lumea. Şi sper să mai facem multe până în septembrie!

Acum probabil se înţelege că dispar de pe aici cu multe motive. Aş vrea să apuc să le împărtăşesc în timp real.
Curând despre schimbare, întrebări, poteci de umblat,  “vie a la fenetre ou dans la rue”. Curând.
spacer

Aici şi acolo

M-am întors să scriu pe blog, tocmai când mi-am dat seama că mai sunt mai puţin de 100 de zile până la Ziua de Curăţenie Naţională pentru care lucrez cu sârg de mai mult timp. Da, doar atâtea zile mai sunt: stări ciudate, mixuri de idei şi gânduri: bucurie că vine “faimoasa şi aşteptata Ziua Z”, nelinişte că mai sunt lucruri de aranjat şi adus la forma perfectă. Dar sunt convinsă că se fac toate. Doar de-asta “fac parte din cel mai mare proiect de implicare socială din România!“. Deşi ieri mi-am dat seama că mai sunt doar 100 de zile, 30 de zile au trecut fără ca eu să mai las măcar două rânduri pe aici. Deşi ma gândeam la acest lucru în fiecare zi, nu reuşeam să opresc timpul în loc şi să se creeze “o buclă” în care eu să îmi găsesc locul şi să scriu aici. Faţă de dezamăgirea despre care vorbeam mai demult, acum parcă sunt mai blândă şi cu mine şi parcă şi mai mulţumită că timpul nu mai trece pe lângă mine. De când nu am mai scris, multe s-au întâmplat. Am fost alături de colegii mei în câteva judeţe din ţară, fie să lansăm proiectul (Călăraşi şi Teleorman), fie să vedem cum se desfăşoară acţiunea de curăţenie pilot din Argeş. În maşină, pe drum spre Piteşti, sunau telefoanele şi primeam veşti despre oamenii care ieşeau la curăţenie. Multă emoţie, extaz chiar. Încercam să configurez în minte ziua. Încă n-am curaj destul.
spacer