drowning past regrets in tea and cigarettes
nu ma laud cu nimic nou, doar cu faptul (in sfarsit asumat) ca de-alungul anului acestuia am devenit, intr-un fel, a better version of myself. poate nu versiunea pe care si-ar fi dorit-o olga de 14, 15, 16 ani (o varianta la care m-am tot gandit zilele astea si de care nici macar nu m-am indepartat extraordinar de mult, dupa cum nici de inventatoarele ei nu sunt la distante de mii de ani lumina). am devenit mult mai disciplinata decat aveam impresia ca pot fi si am reusit (din nou) sa muncesc pe branci. am abandonat navele cu indubitabil profil de epava. flota paguboasa a empatiei vizavi de superficialitati penibile, a sentimentelor cronofage,a procrastinationului si a amagirii ca lumea se contureaza mereu conform standardelor mele etice (si estetice). ca pe o legaturica de baloane umplute cu heliu, am lasat din mana toate acele detalii comportamentale anacronice in raport cu femeia in toata firea in corpul careia ma trezesc de ceva timp. m-am obisnuit cu ideea ca miracolele de genul sunt ascultata la istorie din singura lectie la care am participat saptamana trecuta si pe care, desi nu am citit-o din manual, mi-o amintesc, repetand, cuvant cu cuvant, ceea ce ne spusese profa sau visez cu tipul asta de care sunt indragostita, iar o saptamana mai tarziu, in cele mai improbabile circumstante, scena din vis se repeta cu infricosatoare fidelitate, datand de pe vremea cand aveam nevoie disperata de incurajari inexplicabile in termenii unei logici dobandite ani mai tarziu, au incetat sa se intample. 
ca trebuie sa asud si ca trebuie sa sacrific nopti si procente din sanatatea presupusa, inca, mult prea for granted ca sa obtin rezultate pe care, in afara marilor creatoare de planuri de viitor within, nu le va aplauda nimeni. si mi-am dat seama ca in dragoste trebuie sa-nveti sa oferi totul, dar nimic din voi doi restului lumii, oricat de egoista si de stigmatizabila ar parea optiunea asta. si oricate riscuri ar presupune. oricate broken bones sau broken hearts. sunt cateva cai batatorite care-ti asigura accesul la destinatia aia etern amanata numita maturizare, eu am ales un traseu paradoxal, claustrarea (periculoasa), mandria (era si timpul). cand terasele si carciumile si strazile gem de acel tip de grupuri sudate, 3-4 fete/baieti/both razind si fiind atat de pe aceeasi lungime de unda, poate suna straniu sa spun ca am un singur prieten, an only friend, ca inaintea lui nu a fost, de fapt, niciunul, desi am ras si vorbit zgomot si facut confesiuni si crezut ca suntem pe aceeasi lungime de unda. that was the first day of my life. yours was the first face that i saw.
ca trebuie sa asud si ca trebuie sa sacrific nopti si procente din sanatatea presupusa, inca, mult prea for granted ca sa obtin rezultate pe care, in afara marilor creatoare de planuri de viitor within, nu le va aplauda nimeni. si mi-am dat seama ca in dragoste trebuie sa-nveti sa oferi totul, dar nimic din voi doi restului lumii, oricat de egoista si de stigmatizabila ar parea optiunea asta. si oricate riscuri ar presupune. oricate broken bones sau broken hearts. sunt cateva cai batatorite care-ti asigura accesul la destinatia aia etern amanata numita maturizare, eu am ales un traseu paradoxal, claustrarea (periculoasa), mandria (era si timpul). cand terasele si carciumile si strazile gem de acel tip de grupuri sudate, 3-4 fete/baieti/both razind si fiind atat de pe aceeasi lungime de unda, poate suna straniu sa spun ca am un singur prieten, an only friend, ca inaintea lui nu a fost, de fapt, niciunul, desi am ras si vorbit zgomot si facut confesiuni si crezut ca suntem pe aceeasi lungime de unda. that was the first day of my life. yours was the first face that i saw.
No comments