“omul e supus greşelii”

Eram în clasa a 7-a.  Uneori orele de geografie se ţineau într-un soi de sală ce se numea “laborator de geografie” datorită globurilor, hărţilor şi imaginilor cu munţi  lipite pe fiecare petic de perete. Într-o zi, desupra uşilor  albe ce depăşeau cu  mult înălţimea unor uşi normale, profesoara de geografie agăţase într-un cui un ceas. În spatele cifrelor şi acelor care urmau să ne anunţe cu exactitate începutul pauzelor, pe un fond alb, era scris cu roşu “omul e supus greşelii”. Am fost îndemnaţi să citim ce  scrie.  Nu-mi amintesc să fi înţeles ceva.  Vedeam doar că acul mare al ceasului mai are de depăşit două cifre şi o să fie pauză. Cred că asta vedeau mai toţi (n-aş vrea să fiu un caz singular!). Şi ce aş fi putut înţelege când ştiam că a greşi  înseamnă doar să spui că Ştefan cel Mare a domnit în alţi ani decât 1457-1504 sau că radical din 3 dă cu mult diferit în calculele tale decât în calculele domnului profesor.  Omul e supus greşelii. Aş fi preferat să ştiu şi astăzi că a greşi înseamnă acelaşi lucru. Dar a mai apărut şi a ierta. a crede, a uita, a durea, a vrea, a incerca şi cate altele… Şi în plus nu au mai rămas doar nişte cuvinte…eram în clasa a 7-a…



Mai tarziu, în liceu “am locuit” în singura clasă care avea un postament cu două trepte. Îl foloseam pe post de scenă în timpul pauzelor şi ne impiedicam frecvent de trepte în drumul spre tablă. Într-o zi profesorul de franceză ne-a invitat să mergem  să citim ce scrie deasupra imaginii cu exploratorul Emil Racoviţă din holul central.

“ dubito ergo cogito, cogito ergo sum ”  (Descartes) . credeam ca  ştim ce înseamnă …  puteam chiar filozofa niţel pe marginea subiectului. “ nu e chiar aşa cum spuneţi  voi”, venea replica domnului profesor. Tăceam atunci…şi ascultam…mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist…abstract…

În facultate nu-mi  amintesc să fi întâlnit pereţi care să-mi spună ceva.  Îmi amitesc însă că eram la un examen când se monta un sistem  prin care puteai să faci pereţii să îţi spună ceea ce vroiai tu să îţi spună. ( acum mă amuză isteria care se crease crezând că se montează un dispozitiv care să bruieze semnalul telefoanelor pentru “a detecta” eventualii  copiatori.)

Ceasul nu ştiu dacă mai este acolo.

Postamentul a dispărut sigur.(păcat!!!)

Pereţii facultăţii au ramas high-tech.

No comments:

Post a Comment